No mercy...

http://www.youtube.com/watch?v=FMhzoY9Tklo

Mii de gînduri se contopesc cu secundele în fiecare zi a vieții noastre umile. Ne întrebăm de ce ne-a lăsat iubitul sau de ce am primit notă negativă la un oarecare examen, de ce s-au terminat reducerile în buticul preferat sau de ce am pus atîtea kilograme în plus? Suntem atît de ocupați cu lucruri banale încît nu vedem cum trece viața pe lîngă noi(din păcate). Mă ia mama dracului cînd văd oameni care nu știu să prețuiască viața la justa sa valoare, oameni care pendulează între extreme fără să se gîndească la ziua de mîine. Privind videoul de mai sus am încercat să înțeleg de unde atîta cruzime în lumea noastră :( Ne-am transformat în *animale cu două picioare care merg pe pămînt*(inspirată de BUG Mafia)..Dacă nu ați înțeles încă, atunci menționez: o fetiță de doi ani a fost lovită de două mașini(lovită e puțin spus, strivită fără milă și lăsată să moară acolo singură pe stradă). Eu nu am cuvinte, numai lacrimi în ochi și ură în suflet. Se spune că viața este pregătirea noastră pentru moarte. Acum o simplă întrebare: ce pregatire a avut ea? Ce a înțeles din scurtul destin inocent? Doi ani lume? Înțelegeți? Perioadă cînd se fac primii dintre primii pași, primele cuvinte rostite...Vă imaginați ochișorii care privesc lumea nouă, zîmbetul inocent, mînuțele fine și piciorușele care fug departe de probleme, inhibiții și răutate. Nu îmi pot scoate din cap imaginea ei din ultimele secunde. Mersul nesigur și acea privire înapoi. De parcă se uită ce lasă în urmă...și cînd întoarce privirea batzzz - neantul. E jalnică lumea, e fără milă. Niște nulități care se cred D-zeu. NU NU și iarăși NU..!!! I-ați luat dreptul la existență, ați făcut-o să sufere atunci cînd nici măcar nu știa ce este suferința, ați împins-o la moarte atunci cînd nici măcar nu știa în totalitate ce este viața. Ce inimă poți să ai? De cănd oamenii s-au transformat în mașini? Ar trebui să ne analizăm umila existență; să devenim mai buni, mai conștienți de propriile acțiuni; să aplecăm urechea la strigătul de ajutor și inima la nevoia altuia. 

Trezirea lume..!!!

Sit tibi terra livis Yue Yue
R.I.P.

Ceva de genul 'hi'))

Nuștiu ce m-a apucat să scriu aici...Poate simpla necesitate de a-mi întinde gîndurile pe o foaie de hîrtie(dar ceea ce fac acum e un simplu tastat cu miros de sufocare). Totul s-a primit spontan, dar știți cum se zice - *spontanietatea este produsul unor lungi meditații* (chiar nuștiu cine a spus, dar respect pentru cuvintele adevărate). De obicei lumea se prezintă *sunt așa și așa, îmi place asta sau cealaltă..chestii trestii becușoare.*...eu sunt mai modestă și am așteptat întodeauna să mă caracterizeze altcineva. Nu vreau să spun că sunt friendly ca mai apoi să intru în conflict cu cineva, să zic că sunt cuminte ca mai apoi să-mi spună toți *dute naibii că ești nebună*...chestii de acest gen(sper că ați înțeles). De două luni încoa' observ în mine tendința de a vorbi multe și de toate, vrute și nevrute. Am devenit o fabrică de idei și acțiuni,  fascinată de realități metaforice și o doritoare înfocată de a lăsa amprenta pe ceva(încă nu m-am decis anume pe ce...sau pe cineva în cel mai rău caz))) Cu fiecare zi îmi dau seama că urmez ceea ce am vrut să fac dintodeauna(pentru cei care nuștiu: sunt studentă la USM, Facultatea de Jurnalism). Încercam la o pereche să-mi aduc aminte momentul cînd am decis sa vin aici și nicidecum nu puteam. Poate pentru că e undeva acolo departe(deoarece sunt 100% că nu mi-a venit așa spontan). Îmi aduc aminte cum umblam prin casă cu telecomanda și luam interviu(hai să-i spunem așa) de la mami. Și dacă nu mă greșesc de atunci s-a prins în mine această pasiune care în sfîrșit poate izbucni la justa sa valoare. Vreau o viață gen *dute 'ncolo vino 'ncoace*. Nu îmi place să fiu *șoricelul de birou* care numai auzind comanda începe să rotească chestia aia funny. Vreau să fiu cît mai aproape de ceea ce se numește VIAȚĂ, evenimente, realitate. Vreau să spun tot ce gîndesc, fără inhibiții și fără să îmi pun întrebarea 'ce dacă?'. Pur și simplu vreau să-mi fac calea mea pe care să pășesc îndrumată de susținerea zilei de ieri, fericită cu ziua de azi și sigură pe ziua de mîine.

WiTh lOvE ... Tanyusha ©