Dear Everyone Else, i am about to fall apart..

E greu să îți transformi sentimentele în cuvinte. E greu să explici cum te simți. Cînd cineva te întreabă *ce sa întîmplat* e imposibil să răspunzi. Nimeni nu te înțelege chiar dacă a trecut printr-o situație asemănătoare. Situațiile poate sunt identice, dar sentimentele și impactul lor asupra oamenilor sunt total diferite. Fiecare are problemele sale, motivele sale să fie trist, să plîngă. Poți să fii distrus pe dinăuntru, dar niciodată să nu spui de ce. Nimeni nu te înțelege. Nimănui nu-i pasă.

Urăsc sentimentul acesta. Cînd pur și simplu aștepți. Aștepți să ajungi cît mai repede acasă, în camera ta, să închizi ușa, să te arunci în pat și să descarci tot ce ai ținut în tine pe parcursul zilei. Sentimentul acesta de resemnare și disperare. Sentimentul cînd nimic nu e rău, dar nimic nu e bine. Și ești obosit. Obosit de tot, obosit de nimic. Și pur și simplu vrei pe cineva acolo, lîngă tine, care să îți spună că totul e bine. Dar nu e nimeni. Și îți dai seama că trebuie să fii tare pentru tine. Dar ești obosit să aștepți.

Obosit să fii tare.

Și măcar 1 dată ai dori ca totul să fie simplu.

Să îți fie ușor.Să fii ajutat.Să fii salvat.

Mai speri.Mai aștepți.

Continui să fii puternic și să lupți.

Cu lacrimi în ochi, dar continui să o faci.

Ceea ce nu se spune..ci se simte♥

S-a întîmplat totul cu aproximativ 4 sau 5 ani în urmă, într-o seară de sîmbătă, la o discotecă ca oricare altele. Eram la o zi de naștere. Și cum e tradiția moldoveanului să bea de sănătatea *imininiței*, am făcut-o și eu. Eram pe valul meu și nici treabă nu aveam cu nimeni. Eu nu prea țin minte lumea nouă pe acolo, dar ea mă ține minte 100% :D Peste cîteva luni am făcut cunoștință pe saiturile de socializare. Prima replică a ei a fost: ești ca DURACELL...unde poate să încapă atîta energie în tine??? Eu nu știam ce să-i răspund deoarece așa am fost dintodeauna. Aici a început istoria unei prietenii care durează și pînă în ziua de azi. Am găsit o persoană molipsitoare care nu mă lasă să mă plictisesc niciodată. Țin minte cînd vorbeam cu ea ore întregi la telefon de parcă ar fi băiatul cu care mă întîlneam de ani de zile :) Să mă întrebe acum cineva despre ce vorbeam, bag mîna în foc că nu țin minte și gata. Am avut și multe neînțelegeri, dar ceea ce îmi place la NOI este că lucruri banale ca banii sau invidia, fățărnicia sau minciuna nu au stat la mijloc. Ne certam din cauza geloziei prietenești))neștiinei noastre copilărești, care acum ne pare o bătaie de joc și un neuron în minus. Îmi știe toate secretele - știu tot ce are pe suflet. Am prins ploaia împreună - dar ne-am ținut de mînă și astfel stropii nu au părut atît de mari și reci cînd au penetrat sufletul nostru fragil..Am prins și razele de soare împreună ce ne-au mîngîiat sensibilitatea iubirii noastre prietenești. Chiar stăteam azi și îmi imaginam ce o să fac peste o lună fără ea. Cine o să mă trezească dimineața, cu cine voi depăna amintirile unei zile înainte de somn. Am învățat să facem totul împreună: curățenie jumătate de casă eu - jumătate ea...eu să încep mîncarea și ea s-o ducă pînă la capăt. Compromisul e punctul nostru forte. Să se gîndit cineva că ea o să privească cu mine DOM2..? Sau eu împreună cu ea seriale care nici pînă acum nu le-am înțeles sensul(cu toate că am privit nu o serie două, dar sezoane întregi). Totul facem ZA KAMPANIU :D  Împart cu ea tot - un apartament, un pat, pe bobikk și pătura sub care ne ascundem cînd ieșim la balcon să ne delectăm cu imaginea orașului de noapte..Am împărțit chiar și băieți :D Am avut interviuri pentru lucru în numele ei, iar ea s-a dus la întîlniri în locul meu. Pare nebunesc, dar așa ne facem noi viața mai interesantă.
Furăm mandarine una de la alta și de fiecare dată la întrebarea CINE MI-O P*Z*I* MANDARINA? ne uităm una la alta și ne rîdem fără supărare. Nu pot ține pică pe ea. Face ochii ca motanu din Shrek și asta mă înmoaie. Îmi zice că în fiecare zi tuflesc o catletă nouă. Eu nici pînă în ziua de azi nu prea înțeleg ce are în vedere, dar odată și odată o să aflu și să nu dea domnul să fie ceva de rău - o bat numai din simplu motiv că rîdeam la vorba asta și spuneam DAAA...IA TAKAIA ... :D
Știu că o să mă bată cînd o să citească asta, dar la sfîrșit o să mă cuprindă și o să mă pupe :*

Mulțumesc că exiști..TE IUBESC♥

Fara subiect..

Azi nu voi duce cont de ortografie si de asezarea corecta in pagina. Azi imi voi asterne gindurile asa cum imi vin in cap - dezordonat si fara sens. Azi eman tristete..As putea vorbi despre cit de multi prieteni...n'am...Sau in genere, despre ce inteleg eu prin cuvintul prietenie. Azi nu ma defineste nimic din ce m'ar putea defini de obicei. Nu sunt eu - cea de toate zilele. Vesela, cu zimbetul pina la urechi...eu cea nebuna. Azi pot spune ca m-am saturat. M-am saturat de mine, fata buna care iarta tot..fata care se modeleaza dupa caracterele altora numai pentru a evita o cearta. Deci..e vina mea. Nu ar trebui sa ma supar cind altii gresesc si sa continui sa-mi fac griji pentru ei, nu? Da, asa sunt eu. Am fost invatata sa fiu buna cu oricine. Am fost invatata sa incerc din rasputeri sa evit conflictele. Dar de fiecare data imi dau seama ca o doza mai mare de bunatate dn partea mea, implica un egoism de 10 ori mai voluminos din partea celor din jur. De ce eu ar trebui sa ma gindesc la toti si nimeni la mine? Prin grija pe care o am pentru asa-zisii prieteni, nu-mi ramine un pic de compatimire pentru propria'mi persoana(si asta e pacat)...

Azi eman tristete pentru ca m'am plictisit. Azi m'au dezamagit 3 persoane si eu la rindu'mi 2..Azi am vazut-o pe mama plingind din cauza proastei mele dispozitii. Azi mi-a crapat sufletul in 20..50..1000 de bucati care s'au infipt in peretii pieptului cauzind un sentiment de sufocare. 

Ma joc in dualitatea sufletului si a mintii. Mi'au ramas alaturi doar citeva alune si o cana de ciocolata fierbinte, iar degetele fug pe tastiera care isi incilceste literele in prisma unor ochi inlacrimati. 

Azi m'am suparat pe mine..Azi ma dojenesc pentru momentele cind puteam sa fiu fericita, dar eu mi-am dat fericirea altora..ei si'au batut joc de ea .. :(

They say i'm dreaming too big...i say this town's too small

Viitorul este suma pașilor pe care-i faceți. (Henri Coanda)

Clădind secunde peste minute, ore peste zile și luni suprapuse pe ani, construim un fundament bazat pe dorințe. Ne proiectăm propriul alter-ego în fumul greu al zilei de mîine. Conștient sau inconștient, voluntar sau involuntar, ne rotim în jurul axei noastre, pe care o numim VIS…Fiecare dintre noi visează la ceva anume. Cineva vrea un iphone, altul un S-Class, o mamă vrea ca copilul ei să fie sănătos, iar un tată – să asigure familiei sale un acoperiș deasupra capului. Visăm de la mărunțușuri pînă la lucruri indispensabile. Credem în veridicitatea dorințelor noastre. Fugim. Luptăm. Încercăm să facem ceva numai să nu stăm locului. Fug. Lupt. Sper. Acționez. Îmi pictez viitorul în culori de entuziasm, în falduri de fericire și iubire, cu vopsele de speranță.
Da..! Sunt om ca și tine..! Am inimă să iubesc și cap să judec.! Am ochi să văd, urechi să aud și gură să spun ceea ce cred.! Am picioare să mă duc unde vreau și mîini să iau ce vreau.! Am și eu dorințe…dar pe lîngă ele, am și timpul Bătrînului Cronos pentru a le pune pe roate. Închid uși pe care nimeni nu le-a putut deschide și aprind felinare ale speranței în bezna cotidiană. Am găsit puterea în mine să dau viață viselor. Am alături de mine niște părinți de aur, un frate grijuliu și prieteni credincioși. Încrederea lor mă face să mă simt cu adevărat puternică. Mă alimentez din zîmbetul și din al lor *TU POȚI*…Cred în mine și asta e cel mai important. Acest devotament bătut în cuie îmi dă curajul să fac pietrele să curgă și apa să stea locului. 

Știu…!!! 

Vreau..!! 

Pot.!

Am zburat, dar întodeauna s-au găsit inși care să mă tragă de mînecă înapoi. Am cunoscut dezamăgirea și trădarea, fătărnicia și egoismul. Am căzut la pămînt nu numai o dată. Am plîns. Am regretat. Am conștientizat. M-am ridicat și am mers mai departe. Am călcat peste cadavre de vise și m-am împiedicat de resturi de speranțe. Am privit înainte și am reușit.

Acum mă aflu cu un picior în pragul unui nou început J Mă desparte de visul meu doar o adunătură încîlcită de luni și roiuri frontale de zile. Sunt fericită. Inspir. Expir. În sufletul meu e o atmosferă de primăvară. Sunt plină de optimism. Cred în dorințele mele. Cred în viitorul meu. Cred în mine. A venit timpul ca și visele mele să fie auzite. Nu renunț..!

Da..! Sunt om ca și tine.! Simt. Trăiesc. Visez. 

Tu, cel care citește aceste rînduri – nu renunța în ceea ce crezi. Luptă pînă în pînzele albe deoarece meriți tot ce-i mai bun. Să fii iubit și să iubești. Să fii stimat și să stimezi. Să te simți împlinit.
Visează. Acționează. 

WiTh lOvE ... Tanyusha ©